Pensiune Canina Dog TAXI
Anunturi gratuite
Acasă Legislaţie Regulamentul Internaţional de creştere al câinilor

Regulamentul Internaţional de creştere al câinilor

Cutuma de la Monaco
Preambul

1. Ţările membre şi partenere sub contract ale FCI vor respecta Regulamentul de Creştere Internaţional FCI.

Drepturile şi obligaţiile reciproce ale proprietarilor de etaloni sau de femele sunt determinate în principal de dreptul naţional, regulamentele stabilite de asociaţiile chinologice naţionale sau de membrii acestora (asociaţii teritoriale sau cluburi de rasã) şi /sau convenţiile particulare. În cazul lipsei unor astfel de reglementãri, va fi aplicat prezentul Regulament.

- Crescătorilor şi proprietarilor de etaloni le este insistent recomandat sã stabilească în scris condiţiile în care se va face monta, astfel încât sã se creeze o situaţie clarã cu privire la obligaţiile financiare.

- Proprietarul unui câine este consideratã persoana care a achiziţionat legal animalul, se gãseşte în posesia sa şi poate proba deţinerea acestuia printr-un certificat de înregistrare şi un pedigree valabil.

- Posesorul etalonului este fie proprietarul acestuia, fie persoana care a primit autorizaţia proprietarului de a oferi serviciile numitului etalon în vederea efectuării unei monte.

- Prezentul regulament priveşte toate ţările membre şi partenere sub contract FCI. Prin aceasta se întelege că activitatea de creştere nu poate fi practicată decât cu câini de rasă pură, cu un caracter bun, în perfectã stare de sănătate din punct de vedere al eredităţii şi funcţionalităţii şi înscrişi într-o Carte de Origine sau registru de aşteptare recunoscute de FCI. De asemenea, aceştia trebuie sã îndeplinească condiţiile dictate de ţările membre şi partenere sub contract FCI.

- Singurii câini ce pot fi consideraţi în perfectã stare de sănătate din punct de vedere al eredităţii sunt aceia care posedă caracteristicile standardului unei rase, tipul si temperamentul corespunzător acesteia şi care nu prezintă nici un defect ereditar substanţial care să poată afecta aspectul funcţional al progeniturii lor. În consecinţă, ţările membre şi partenere sub contract FCI trebuie să evite ca standardele să conţină exagerări ale caracteristicilor ce ar putea pune în pericol funcţionalitatea câinilor.

- În materie de "gestionare" a defectelor ereditare precum displazia de sold sau atrofia progresivă a retinei, ţările membre şi partenere sub contract FCI trebuie sã ţină o evidenţă câinilor atinşi de aceste maladii şi să le combată metodic şi continuu, informând FCI dacă aceasta o va cere.

- Ţările membre şi partenere sub contract FCI se bucurã de sprijinul Comisiei Ştiinţifice în materie de evaluare a defectelor ereditare. Comisia ajutã la combaterea acestor defecte îndrumând ţările membre şi partenere sub contract FCI. În cazul în care Comisia va elabora şi edita un plan de măsuri privind combaterea acestor defecte, acesta va trebui să fie respectat din momentul aprobării sale de către Comitetul General FCI.

- Ţările membre şi partenere sub contract FCI au toatã competenţa şi responsabilitatea în materie de creştere. Aceasta constã în indicaţiile şi liniile directoare date crescătorilor, controlul procedurilor de creştere practicate de crescători şi gestionarea Cărţilor de Origine.

- Ţările membre şi partenere sub contract FCI trebuie să elaboreze propriile regulamente de creştere, în baza prezentului regulament şi în care sã fie stipulate obiectivele urmărite. Aceste regulamente trebuie sã ţină cont, într-o manierã adecvatã, de specificul muncii pentru fiecare rasă.

- Nu pot fi folosiţi pentru creştere câinii ce prezintă următoarele anomalii: temperament necorespunzător, surditate sau cecitate congenitală, buză de iepure, boltă palatină deschisă, malformaţii notorii ale maxilarului sau defecte dentare pronunţate, atrofie progresivã a retinei, epilepsie, criptorhidie, monorhidie, albinism, displazie severã a şoldului sau culoarea robei necorespunzătoare.

- Comercianţii de câini şi cei care cresc câini într-un scop strict comercial nu pot creşte câini într-o ţarã membrã sau partenerã sub contract FCI.


 Cheltuieli de transport şi întreţinere a femelei

2. Proprietarului femelei îi este recomandat sã-şi aducă şi sã-şi recupereze femela fie personal fie prin intermediul unei persoane de încredere. Atunci când femela va rămâne la posesorul etalonului mai multe zile, toate cheltuielile ocazionate de alimentaţie, cazare, îngrijiri veterinare cât si pagubele provocate canisei sau domiciliului posesorului etalonului sunt în sarcina proprietarului femelei. Transportul femelei se efectuează pe cheltuiala proprietarului acesteia.


 Responsabilitate

3. În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în diferitele ţări, este consideratã ca responsabilã de pagubele provocate de animal unor terţe persoane, persoana care în momentul provocării acestora asigurã întreţinerea şi îngrijirea numitului animal.

În acest sens, proprietarul (sau posesorul) etalonului va proceda la încheierea unui contract de asigurare cu răspundere civilã.


 Decesul căţelei

4. În cazul când căţeaua a decedat pe timpul rămânerii în pensiune la proprietarul etalonului, acesta din urmã se va obliga, pe cheltuiala sa, sã procedeze la constatarea decesului şi cauzele care l-au provocat de către un medic veterinar. Proprietarul etalonului îl va informa cât mai rapid posibil pe proprietarul femelei despre decesul acesteia şi cauzele sale. Dacã proprietarul căţelei va dori sã vadă căţeaua decedatã, nu-i va putea fi refuzat acest drept.

În cazul când decesul căţelei s-a produs din vina proprietarului etalonului, acesta din urmã va trebui sã plătească daune interese proprietarului căţelei. În cazul când proprietarul etalonului nu este responsabil de decesul căţelei, proprietarul căţelei va trebui sã-i returneze acestuia cheltuielile ocazionate de decesul căţelei.


  Alegerea etalonului

5. Posesorul etalonului se obligã sã nu monteze căţeaua decât cu etalonul prevăzut şi în nici un caz cu un altul.

În cazul când căţeaua nu a fost montatã de etalonul prevăzut, ea nu va putea fi montatã cu un alt etalon decât cu acordul proprietarului căţelei.

În orice caz, este strict interzisã monta căţelei cu doi masculi sau mai mulţi pe perioada aceloraşi călduri.


  Monta accidentalã

6. În cazul când a avut loc o montã accidentalã efectuatã de un alt etalon decât cel prevăzut, posesorul etalonului care a efectuat monta este obligat sã-i ramburseze proprietarului căţelei toate cheltuielile ocazionate de aceastã montã eronatã.

După o montã accidentalã efectuatã de către un alt etalon decât cel convenit, este strict interzisã o nouã montã cu etalonul care a fost ales iniţial.

Posesorul etalonului nu poate în nici un caz, pentru o asemenea montã, sã pretindă obligaţii financiare proprietarului căţelei.


 Atestarea montei

7. Posesorul etalonului va certifica prin redactarea unui atestat, executarea corectã a montei. El confirmã prin semnăturã pe acest document cã a fost martor ocular al montei. În cazul când serviciile Cărţii de Origine ale ţării unde se va declara fătarea, prevăd formulare speciale pentru atestarea montei, va fi obligaţia proprietarului căţelei de a le procura şi completa corect şi de a le prezenta proprietarului etalonului pentru semnăturã.

Acest atestat de montã trebuie obligatoriu sã conţină următoarele date:

a) Numele şi numărul de înregistrare al etalonului în Cartea de Origine.

b) Numele şi numărul de înregistrare al femelei în Cartea de Origine.

c) Numele şi adresa posesorului/proprietarului etalonului

d) Numele şi adresa proprietarului femelei în momentul montei, eventual data achiziţiei femelei

e) Locul şi data montei

f) Semnătura posesorului etalonului şi proprietarului căţelei

g) Dacã serviciile Cărţii de Origine solicitã pentru înregistrarea puilor rezultaţi, o fotocopie certificatã sau un extras certificat conform cu pedigreeul etalonului, posesorul etalonului va furniza gratuit aceste documente proprietarului căţelei.


 Despăgubiri pentru montã

8. Îi este recomandat proprietarului etalonului sã nu semneze atestatul de montã decât după plata preţului fixat în prealabil pentru montã. Reţinerea femelei cu titlu de gaj nu este permisã.

9. Dacã etalonul convenit nu a efectuat monta, indiferent de motiv sau pentru cã femela nu se lasă montatã, neputându-se efectua monta, proprietarul etalonului are dreptul doar la despăgubirile prevăzute la Art.2 şi în nici un caz nu va putea pretinde preţul fixat pentru montã.

10. În ceea ce priveşte descendenţa etalonului, proprietarul etalonului nu are dreptul, faţã de proprietarul femelei, la alte despăgubiri decât cele prevăzute pentru montã. De asemenea, el nu are dreptul sã primească un pui.

Dacã părţile se pun de acord cu privire la primirea unui pui, acest acord va fi formulat în scris înainte de montã. Intr-un asemenea acord, vor fi absolut precizate si respectate următoarele puncte :

a) momentul alegerii puiului de către proprietarul etalonului

b) momentul primirii puiului de către proprietarul etalonului

c) momentul din care dreptul proprietarului etalonului de a alege un pui este irevocabil prescris

d) momentul din care dreptul proprietarului etalonului de a primi puiul este irevocabil prescris

e) reglementare a cheltuielilor de transport

f) acorduri speciale pentru cazul când femela a născut căţeii morţi sau a supravieţuit un singur pui sau pentru cazul când puiul ales a decedat înainte de primire.

 Femela nu a rămas gestantã  11. După o montã corect executatã, se considerã cã etalonul si-a îndeplinit obligaţiile şi cã din acel moment condiţiile pentru a avea dreptul la despăgubiri au fost îndeplinite.

Aceasta nu constituie o garanţie cã femela a rămas gestantã. Rămâne la aprecierea proprietarului etalonului, dacã femela nu rămâne gestantã, fie sã acorde acestei femele la următoarele călduri o montã gratuitã, fie sã returneze o parte din indemnizaţia pentru montã. Un asemenea acord va trebui sã fie redactat în scris înaintea montei si va fi cuprins în contractul de montã.

Dreptul la o montã gratuitã se stinge în principiu dacã etalonul prevăzut a decedat sau dacã a trecut în proprietatea altcuiva sau dacã femela prevăzutã a decedat.

Dacã se probează (prin analiza spermei) cã etalonul a fost steril în momentul montei, proprietarului femelei i se vor rambursa toate cheltuielile ocazionate de aceastã montã.

 Înseminarea artificialã

12. Înseminarea artificialã nu va fi aplicatã decât la animale care înainte s-au reprodus natural.

In caz de inseminare artificialã a femelei, veterinarul care a recoltat sperma de la etalon va certifica printr-un atestat scris obţinut de la Cartea de Origine unde vor fi declaraţi puii, cã sperma proaspătã sau congelatã provine de la etalonul prevăzut. Atestatul prevăzut la art.7 (a-g) va fi furnizat gratuit proprietarului femelei de către proprietarul etalonului.

Toate cheltuielile ocazionate de recoltarea şi înseminarea spermei sunt în sarcina proprietarului femelei.

Veterinarul care a efectuat înseminarea va confirma în scris serviciului Cărţii de Origine, cã femela a fost corect însămânţatã cu sperma provenind de la etalonul prevăzut pentru montã.

Acest atestat va cuprinde locul şi data înseminării, numele şi numărul de înregistrare al femelei în Cartea de Origine cât si numele şi adresa proprietarului femelei.

Proprietarul etalonului de la care provine sperma va furniza un atestat oficial al montei.


 Cesionarea dreptului de creştere

13. În general, se considerã cã din momentul montei, proprietarul femelei este crescătorul progeniturii acesteia.

Cu toate acestea, dreptul de a utiliza o femelã sau un etalon poate fi transferat, prin acord contractual, unei terţe persoane.

Un astfel de transfer va fi atestat în scris înaintea montei planificate. O astfel de cesiune, redactatã în scris, trebuie sã fie declaratã din timp serviciilor competente ale Cărţii de Origine şi eventual Asociaţiei de Creştere, competentã pentru rasa respectivã. Acest document va fi anexat la declaraţia de fătare.

Este necesar sã se descrie foarte exact în cesiunea dreptului de creştere, drepturile şi obligaţiile celor douã părţi contractante.

Terţa persoanã care preia temporar dreptul de creştere al unei femele, este consideratã ca proprietar al acesteia, în sensul prezentului regulament, de la montã şi pânã în momentul înţărcării.


 Reguli de bazã

14. Vor fi consideraţi câini de rasã purã şi vor putea primi un pedigree recunoscut de FCI numai puii rezultaţi din doi părinţi de rasã purã, care au pedigree recunoscute de FCI şi pe care nu figureazã nici-o obiecţie şi nici-o restricţie din partea Organizaţiei Chinologice Naţionale.

15. Pedigreele recunoscute de FCI sunt certificate care atestã fiabilitatea datelor cu privire la generaţiile menţionate şi nu pot fi considerate certificate care garantează calitatea câinelui.


 Înregistrarea puilor în Cartea de Origine

16. Dacã nu existã acorduri contrare, se considerã cã noul proprietar în urma vânzării unei căţele gestante, este în mod automat şi crescătorul progeniturii. Puii vor fi înregistraţi în Cartea de Origine a şării unde proprietarul femelei îşi are reşedinta. Puii vor purta afixul sãu.

17. Orice câine crescut şi înregistrat într-o ţarã membrã sau partener sub contract FCI va fi identificat printr-un sistem permanent şi nefalsificabil; aceastã identificare va trebui sã apară pe pedigree.

Puii sunt înregistraţi, în principiu, în Cartea de Origine a ţãrii unde proprietarul femelei îşi are reşedinţa. În caz de contestaţie, el va trebui în mod obligatoriu sã probeze aceasta printr-un atestat eliberat de autoritatea care ţine registrul Cărţii de Origine din ţara de domiciliu.

Sunt tolerate excepţii pentru crescătorii de câini de rasã care domiciliază într-o ţarã care nu ţine o Carte de Origine recunoscutã de FCI.

Aceştia au posibilitatea de a proceda la înscrierea puilor într-o Carte de Origine recunoscutã de FCI.

Vor fi înregistraţi toţi puii rezultaţi la fătare; aceasta include toţi puii existenţi la data înregistrării.


  Regulamente de creştere ale ţãrilor membre F.C.I.

18. Regulamentele de creştere ale ţãrilor membre şi partenere sub contract FCI pot fi mai restrictive decât prezentul regulament dar nu vor conţine prevederi contrare acestuia.


  Dispoziţii finale

19. Acest Regulament înlocuieşte Cutuma Internaţionalã de Creştere de la Monaco din 1934.

În caz de divergenţã la interpretare, textul german este determinant.

* Adoptat de Adunarea Generalã FCI, 11 si 12 iunie 1979 la Berna (Elvetia).
 
Galerie foto
Adsense